Desene dupa o carte

Cand in 1983 am gasit la libraria Dacia cartea ISTORIA METODOV OBUCENIIA RISOVANIIU, publicata la editura PROSVESCENIE din Moscova, scrisa de N.N. ROSTOVTEV, dupa ce am rasfoit-o am decis ca este un buyn instrument de lucru. Am inceput sa fac unele desene si desi stiam eu cate ceva, mi-a fost de mare ajutor. Am vazut ce inseamna a incadra un chip, a trasa cateva linii pentru a defini un trunchi sau un corp si cum se deseneaza buzele. Cartea este magnific scrisa, cred ca foarte multi doritori in ale picturii daca ar avea-o ar fi pe drumul cel bun citind-o. Lucrurile sunt luate progresiv, din aproape in aproape, de la simplu catre complicat. Nu am avut rabdare sa parcurg toata cartea. Acum regret, dar mi-am dat seama foarte tarziu, dupa ce deja pictasem in ulei foarte multe tablouri. Trecerea mea si prin chinurile picturii a fost ca forma de manifestare a senimentelor mele de disconfort spre seful de catedra, persoana bizara, ciudata, rotofee, pentru acre nu conta nimic altceva decat propria-i persoana. Au rezultat niste chestii pe care le-am pus intr-o galerie. Totusi, gandul imi zboara catre un desen facut de mine cu chipul lui George Enescu, de pe o coperta de program de radio, cand erau anuntate concertele festivalului George Enescu, in 1958 la prima editie a acestei deosebit de importante manifestari artistice. Desenul l-am daruit sorei mele mai mari si ea s-a laudat mult timp cu acel mic desen facut de mine. Nu-mi mai amintesc cum arata, dar sunt sigur ca un copil de provincie la 11 ani, fara instruire speciala nu avea cum sa faca ceva special. daca sora mea il mai are si daca mi-l va arata cred ca voi trai o emotie teribila, caci au trecut de atunci 55 de ani, mai mult decat o viata de om. Cele cateva desene arata ca nu eram chiar deplorabil atunci cand luam un creion in mana si cautam sa redau ceva dintr-o carte.